pítă, pite, (dial. ptită), s.f. Pâine. ■ Mai demult, se făcea din făină de mălai, din cereale amestecate și mai rar din grâu: „Zâcé bătrânii: «măi, sămănați orz, săcară, să aveți ș-on ptic de ptită mai bună»; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. (…) Sămănam hrișcă șî săcară șî orz șî mestecam cu mălai și făcem ptită; era mai bună dacă erau amestecate” (Memoria, 2004: 39). – Din bg. pita (Conev, după DER; DEX, MDA); din ngr. pita (MDA), tc. pite (Miklosich, după DER); din alb. pitë (Meyer, după DER), srb. pita (Vasmer, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. pita (Bakos, 1982).