pitulíce f. (cuv. reflex. var., din gîgîlice, ghirghilic, gărgăriță, poate înrudit cu vgr. pitylos, un fel de păsărică, saŭ cu pitesc. P. sufix, cp. cu pădurice și gîgîlice). O păsărică de pădure și tufișurĭ (cea maĭ mică de pe la noĭ) cu penele cenușiĭ (silvia) saŭ verzuĭ (hypoláis icterina). V. sfredeluș.