PLASTOGRAF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și f. Persoană care falsifică documente sau semnăturile de pe documente, dîndu-le drept autentice cu scopul de a trage un folos. Cațavencu... e un plastograf, un falsificator de polițe, om fără cel mai mic scrupul. GHEREA, ST. CR. I 342. Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf? CARAGIALE, O. I 153. Dacă va mai cîștiga și rele deprinderi. se va face un înșelător, un necinstit, un plastograf. NEGRUZZI, S. I 298. ◊ (Adjectival, neobișnuit, despre documente sau semnături) Falsificat. Hîrtiile plastografe sînt acum în mînile procurorului. NEGRUZZI, S. III 175.