pléșcă, s.f. 1. Chelie, goliciune. 2. (prin exten.) Lipsit de vegetație. ■ (top.) Pleșca Mare, vf. (1.292 m) situat în Munții Ignișului; Pleșcioara, deal (806 m) la nord de Baia Mare; Pleșca, deal în Bocicoiel, Bogdan-Vodă, Rozavlea, Băiuț, Groșii Țibleșului, Lăpușul Românesc. ■ (onom.) Pleșca(n), nume de familie în jud. Maram. – Din pleș „chel” (MDA).