PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. AL. II 45.