PNEUMOCOC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque.

pneumococ sm [At: DM / P: pne-u~ / Pl: ~oci / E: fr pneumocoque] Bacterie sferică, imobilă, patogenă, care provoacă, la oameni, pneumonia și alte infecții ale aparatului respirator, iar la animale septicemia.

PNEUMOCOC, pneumococi, s. m. Bacterie sferică, imobilă, patogenă, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque.

PNEUMOCOC, pneumococi, s. m. Microb care produce forma obișnuită de pneumonie.

PNEUMOCOC s.m. Microb care produce pneumonia. [< fr. pneumocoque, cf. gr. pneumon – plămîn, kokkos – grăunte].

PNEUMOCOC s. m. bacterie sferică care produce pneumonia. (< fr. pneumocoque)

PNEUMOCOC ~ci m. Bacterie patogenă care provoacă pneumonia și alte afecțiuni ale aparatului respirator. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumocoque

pneumococ (desp. pne-u-) s. m., pl. pneumococi

pneumococ (pne-u-) s. m., pl. pneumococi

pneumococ s. m. (sil. pne-u-), pl. pneumococi

PNEUMO- „plămîn, respirație; pulmonar, gazos, respiratoriu”. ◊ gr. pneumon „plămîn” și gr. pneuma „aer, suflu” > fr. pneumo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. pneumo-. □ ~artrografie (v. artro-, v. -grafie), s. f., artrografie realizată cu substanță de contrast gazoasă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., pătrundere a aerului în regiunea intracraniană datorită unor fracturi; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate umplută cu gaz; ~cistografie (v. cisto-₁, -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare prin utilizarea unei substanțe gazoase de contrast; ~coc (v. -coc), s. m., microb lanceolat și capsulat, agent etiologic al pneumoniei; ~colie (v. -colie₂), s. f., prezența de aer sau de gaze de fermentație în colon; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a sistemului nervos central, în care aerul este utilizat ca mediu de contrast; ~gastroparietografie (v. gastro-, v. parieto-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a pereților gastrici, prin realizarea unui contrast artificial intragastric și extragastric, utilizînd aerul ca mediu de contrast; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea amplitudinii și a frecvenței mișcărilor respiratorii; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu gaz; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune solidă depistată în parenchimul pulmonar; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de eliberare a plămînului prin secționarea aderențelor pleurale; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile plămînului; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie a sînilor după injectarea unei substanțe de contrast gazoase în regiunea retromamară; ~metru (v. -metru₁), s. n., manometru respirator; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., mielografie utilizînd aerul ca mijloc de contrast; ~patie (v. -patie), s. f., maladie pulmonară; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a plămînului de peretele toracic; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a aparatului urinar, după insuflarea cu aer în ureter, bazinet și calice; ~ragie (v. -ragie), s. f., infiltrație de sînge în țesutul pulmonar; ~rahie (v. -rahie), s. f., introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian pentru explorarea acestuia și a ventriculilor cerebrali; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare pulmonară; ~tahograf (v. taho-, v. -graf), s. n., aparat utilizat în pneumotahografie; ~tahografie (v. -taho-, v. -grafie), s. f., înregistrarea frecvenței și a amplitudinii respirației în funcție de timp; ~tahogramă (v. taho-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la pneumotahograf; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică aplicată în bolile pulmonare, constînd în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat; sin. pneumatoterapie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie pulmonară realizată în scop terapeutic; ~trop (v. -trop), adj., (despre microorganisme) care manifestă o afinitate deosebită pentru țesutul pulmonar.