podmól și potmól n., pl. urĭ (bg. ceh. podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spațios ce s’a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv. posmól (est) și postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc: intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V. glod, nisipeală, aluviune.