pogáce, s.f. (reg.) 1. Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul), folosită ca hrană la animale. 2. Turtă coaptă în spuză, făcută din mămăligă, „în care se pune și aiu” (Papahagi, 1925): „Cocoana o făcut foc și i-o făcut tri pogăcele de mălai pă șpori, cum era atunci” (Bilțiu, 2007: 53). 3. Turtă din aluat, coaptă pe plită. ■ (onom.) Pogăcean, Pogăciaș, Pogăceș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga. – Din srb. pogača (Șăineanu, Scriban, DEX), magh. pogácsa „turtă dulce” (DEX, MDA), germ. dial. Pogatsche (DEX, MDA).