pominóc, s.n. (reg.) Cadou de nuntă: „De când m-am credințit cu mă-ta, m-am apucat și am doborât cele mai multe stele de pe cer, să îi fac un pomninoc de nuntă” (Bilțiu, 1994: 274). ■ „Țuică și colaci împletiți și împodobiți cu frunze de stejar, cu flori și păsări din aluat, mai nou și dulciuri: daruri la nuntă” (Faiciuc, 1998: 125). – Din vsl. pomninokǔ (Scriban, MDA).