Definiția cu ID-ul 1249152:

Regionalisme / arhaisme

POROBOC s. m. (Criș., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naște porobocul, de-acii nu-ș mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om în lume. NT 1648, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 16761, 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, 41v; cf. NT 1648, 2v, 5r: PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 416{r}, 100r; PP, 3v; M 1704, 82v. Etimologie: sl. parobokŭ. Cf. ucr. parobok. Vezi și poroboacă, porobocesc, porobocie.