postoróncă și -rúncă f., pl. ĭ, și -roáncă, pl. e (rut. postorónk și -rónok, rus. postrómka, d. storoná, vsl. strana, lature. V. strană). Est. Curea, funie, sîrmă orĭ vergea de fer care ține legat capătu osiiĭ (bucșa) de hlubă. Fig. Om zgîrcit. V. rîncă și lambă.