POTERAȘ, poterași, s. m. (Învechit și popular) Om înarmat (mai ales arnăut) care făcea parte din poteră. Am început să cutreier pădurea, cînd ca haiduc, cînd ca poteraș. GALACTION, O. I 13. Au fost sculați în puterea nopții de un ceauș care venise cu șase poterași și bătuseră cu flintele în poarta curții. CAMIL PETRESCU, O. I 136. Măi băieți, măi poterași, De sînteți voi de-a mei frați, Puneți masa și mîncați. ȘEZ. VII 147. – Variantă: (Mold.) potiraș (ALECSANDRI, P. P. 89) s. m.