POVĂȚUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 2. s. consilier, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 3. adj., s. călăuzitor, îndrumător, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)