práxeŭ și práxiŭ n. (cuv. format de vechiĭ cărturarĭ după ngr. práxeon, gen. pl. dela práxis, faptă. Cartea întreagă se numește Vivlion ton práxeon ton apostólon, „Cartea faptelor apostolilor”, saŭ praxapóstolos, pe rom. chear numaĭ „apostolu”). Cartea despre faptele apostolilor saŭ „Faptele apostolilor” (tipărită de Coresi la 1563), care face parte din Biblie.