opțiuni
4 definiții pentru prerecui

Explicative DEX

prerecui vi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 156r/22 / Pzi: ~esc / E: slv прѣрѣковати, -оуѭ] (Înv) 1 A protesta. 2 A se abate de la o normă Si: a contrazice.

prerecuĭésc v. intr. (rus. pre-rekátĭ. V. pro-roc). Vechĭ. Contrazic.

Sinonime

PRERECUI vb. v. protesta.

prerecui vb. v. PROTESTA.

Intrare: prerecui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prerecui
  • prerecuire
  • prerecuit
  • prerecuitu‑
  • prerecuind
  • prerecuindu‑
 singular plural
  • prerecuiește
  • prerecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prerecuiesc
 (să)
  • prerecuiesc
  • prerecuiam
  • prerecuii
  • prerecuisem
a II-a (tu)
  • prerecuiești
 (să)
  • prerecuiești
  • prerecuiai
  • prerecuiși
  • prerecuiseși
a III-a (el, ea)
  • prerecuiește
 (să)
  • prerecuiască
  • prerecuia
  • prerecui
  • prerecuise
plural I (noi)
  • prerecuim
 (să)
  • prerecuim
  • prerecuiam
  • prerecuirăm
  • prerecuiserăm
  • prerecuisem
a II-a (voi)
  • prerecuiți
 (să)
  • prerecuiți
  • prerecuiați
  • prerecuirăți
  • prerecuiserăți
  • prerecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prerecuiesc
 (să)
  • prerecuiască
  • prerecuiau
  • prerecuiră
  • prerecuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)