prichinduță smf [At: LUC. I, 309 / V: ~chid~ / Pl: ~ți, ~țe / E: nct] 1-2 (Rar) Prichindel (1, 3).

pichinduță^[1] sm vz prichinduță

prichiduță sm vz prichinduță

prichiduță (prichindel) m. 1. numele piticului isteț (în basmele muntene); 2. fam. copil mic și sglobiu. [Origină necunoscută].

prichindél m., pl. eĭ (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic.

prichiduță s.m. (pop.) 1. numele piticului isteț din basmele românești; prichindel.2. (fam.) copil mic și zglobiu.