pripón, pripoane, s.n. 1. Țăruș de care se leagă animalele la păscut. 2. Bucată de lemn de la baza stâlpilor (la porțile de lemn maramureșene); streajă, cățel. ■ (onom.) Pripon, nume de familie în jud. Maram. – Din scr. pripon (DEX); din sl. prĕponŭ „obstacol” (Scriban, MDA).