privit¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S., septembrie 3^v/26 / V: (înv) prăv~ / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: privi¹] 1-8 Privire (1, 3-4, 10, 12, 23, 26-27). 9 (Îvr; îe) A se tâmpla în prăvit(e) A fi de față.