PRUNC, prunci, s. m. Copil sugaci; (regional) orice copil, țînc. S-au făcut mai mari! se gîndea moș Niculaie, oftînd că pruncii trebuie să crească și bătrînii să dispară. ARGHEZI, P. T. 117. Femei cu pruncii în brațe aleargă, țipînd, de-a lungul șanțului prefăcut în gîrlă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul mieu, ca să plesnească cercul ist afurisit și să se nască pruncul tău. CREANGĂ, P. 98. Eu sînt prunc de nouă ai (= ani), Tu măsele-n gură n-ai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.