prăjiniș sn [At: ANTIPA, P. 557 / Pl: ~uri / E: prăjină + -iș] (Reg) Pădurice tânără, formată din copaci cu trunchiul subțire și drept.

prăjiníș n., pl. urĭ (d. prăjină). Pădure tînără compusă din copacĭ supțirĭ și drepțĭ: prăjiniș de molift.

prăjiniș, prăjinișuri, s.n. (reg.) arboret tânăr (format din copaci cu trunchiul drept).