PSALT, psalți, s. m. Cîntăreț de strană; cantor, dascăl. Avea partidă de concină cu domnul Ștefan, psalt vestit la strana cea mare. HOGAȘ, DR. II 88. Mitre, știi ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Ceea ce te-ar supăra De ți-ar face-o altul. COȘBUC, P. I 80. ◊ Fig. Va-ntona apoi un psalt «Imnul veseliei» Corul dintr-un fag înalt. COȘBUC, P. I 301.