2 definiții pentru puiurel
Explicative DEX
puiurel sn [At: TEAHA, C. N. 257 / P: pu-iu~ / Pl: ~e / E: pui1 + -urel] 1-2 (Reg; șhp) Pui1 (65) (mic).
Regionalisme / arhaisme
puiurel, puiurele, s.n. (reg.) petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: puiurel
puiurel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)