pușcá, pușc, v.t. (reg., înv.) 1. A împușca: „Un om rău, fără dreptate, / A tras și m-a pușcat în spate” (Farcaș, 2009: 19). 2. A lovi, a plesni. 3. A țâșni, a izbucni: „…atâta de frumos o șuierat, de o zâs stăpâna lui că le-o pușcat lacrimile-n ochi” (Bilțiu, 2007: 332). – Din pușcă „armă de foc” (MDA).