pîrjoálă (oa dift.) f., pl. e (maĭ vechĭu brijoală, auzit de mine în Galațĭ, mrom. brujolă, venit de la Grecĭ, d. ven. brisola, it. brociola, -uola, costiță friptă, de unde turc. pyržola, bg. pŭržola, nsl. pražola, bržola, sîrb. brižolica). Munt. Mold. sud. Garf, costiță friptă pe grătar. Mold. Chiftea prăjită în unt orĭ în untură. V. parpalac, fleĭcă, friptură.