pîrnáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu sîrb. parni, de abur, și cu ung. pernye, spuză, cenușă care vine d. pára, abur, vsl. para, abur. V. pîrlăŭ și sperlă). Munt. Mold. sud. Oală foarte mare de făcut mîncare. Fig. Iron. Arest, închisoare: l-a turnat la pîrnaĭe. Dobr. Doniță de muls vaca.