păduchios, ~oasă [At: (a. 1691) ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: păduche + -os] 1-2 smf, a (Om) care are mulți păduchi (1-4). 3-4 smf, a (Pex) (Om) murdar. 5-6 smf, a (Fig; dep) (Om) lipsit de mijloace materiale. 7-8 smf, a (Om) de nimic, ticălos. 9 a (Reg; d. țesături de bumbac) Făcut din fire de calitate inferioară în care au rămas prinse puncte negre. 10 sf (Reg) Specie de presură nedefinită mai îndeaproape, care are pe penele capului larve de căpușe, luate din iarba în care ciugulește (Emberiza).