RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere. Într-un proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție unui magistrat destituit telegrafic, tînărul Priboianu, printr-o sentință foarte bine motivată, a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22.