Definiția cu ID-ul 506934:
Etimologice
rohatcă (rohătci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).
rohatcă (rohătci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).