RUȘCHIU s. n. (Trans.) Bolovăniș, stîncăraie. (din rus²; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. rușcea și ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întîmplă în cazul lui rușeț, des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare)