Definiția cu ID-ul 1351393:
Regionalisme / arhaisme
rugătór, -oare, rugători, -oare, adj., s.m.f. Persoană care se roagă (la biserică): „…pentru ce au fost rugători la sfănta beserică și n-au vrut să pomenească sufletele creștinești” (Bârlea, 1909: 162; doc. din 1732). – Din ruga + suf. -ător (DEX).