Definiția cu ID-ul 507099:
Etimologice
ruină (ruine), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).
Exemple de pronunție a termenului „ruină” (28 clipuri)
Clipul 1 / 28
ruină (ruine), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).