rând, rânduri, s.n. 1. (în expr.) A ști rândul = a ști ceea ce e de făcut: „Rându-n casă nu l-a ști, / Focuț, rușine i-a fi” (Bârlea, 1924, I: 95). 2. (în expr.) A avea rând = a avea timp; a avea modru, a-i sta în putință. 3. (în expr.) A-i veni rândurile (la femei) = a avea menstruație. 4. (în expr.) Așa e rândul = așa e obiceiul, datina, legea. 5. A merge cu rândul la colindat = a colinda în ceată (exclusiv băieții). – Din sl. rendǔ „ordine” (Miklosich, după DER; DEX, MDA).