răspundere sf [At: CORESI, EV. 327 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răspunde] 1 (Înv) Ceea ce se comunică unei persoane care a întrebat ceva sau care s-a adresat cuiva Si: răspuns² (1). 2 (Rar) Pronunțare. 3 (Îvr) Semnificație. 4 (Îvr) Promisiune. 5 (Îvr) Decizie a unei autorități Si: răspuns² (11). 6 Responsabilitate (1). 7 (Îe) A trage (sau a chema) (pe cineva) la ~ A obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale. 8 (Îe; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a trezi”, „a lipsi”, „a munci” etc.) Simț de ~ sau simțul ~rii Faptul de a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite și de a lucra cu seriozitate pentru executarea lor. 9 (Îe) Pe ~a mea (sau ta, sa etc.) Pe garanția mea (sau ta, sa etc.). 10 (Înv) Scuză. 11 (Înv) Pedeapsă. 12 (Înv) Plată. 13 (Jur) Consecință rezultată din neîmplinirea unei obligații legale.