RĂSUCIT, -Ă, răsuciți, -te, adj. 1. Care a fost supus răsucirii. Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustățile sure, răsucite. BART, S. M. 45. 2. În formă de spirală. Tăcută nălucește biserica străbună Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. 3. (Despre țigări) Făcut cu mîna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță. Suge cu sete o țigară răsucită din tutun verde. STANCU, D. 246.