rătéz, răteze, s.n. (reg.) 1. Încuietoare de oțel, sub formă de limbă, pentru uși, ferestre: „Pă gură lăcată-oi pune / Și pă lăcată rătez” (Bilțiu, 2006: 50). 2. Lănțișor de metal prețios pe care îl poartă fetele la gât. – Din ucr. retjaz, magh. retesz (Scriban, DEX, MDA).