răvár n., pl. e (sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge; rus. rvatĭ, vsl. rŭvati. V. uriĭoc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se frămîntă cașu ca să facĭ brînză. Bucov. Vas cu multe găurĭ saŭ strecurătoare în care se zdrobește mazărea feartă ca să ĭasă mezu și să rămîĭe cojile. Trans. Ghivecĭ, glastră, saxîĭe (oală de florĭ).