SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. (Și în forma sălbătăcit) (Despre animale și plante) Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. id. Î. II 13. – Variantă: sălbătăcit, -ă adj.