opțiuni

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

scocorî vr [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 172 / Pzi: ~răsc / E: s- + cocorî] (Reg) A se îngâmfa.

Regionalisme / arhaisme

scocorî, scocorăsc, vb. IV refl. (reg.) a se fuduli, a se îngâmfa.

scocorî, (cocorî, cocora), v.r. (reg.) 1. A se răsti la cineva. 2. A se îmbufna. – Din s- + cocorî (MDA).

scocorî, vb. refl. – (reg.) A se răsti la cineva (Grad, 2000). – Din s- + cocorî (MDA).

Intrare: scocorâre
scocorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scocorâre
  • scocorârea
plural
  • scocorâri
  • scocorârile
genitiv-dativ singular
  • scocorâri
  • scocorârii
plural
  • scocorâri
  • scocorârilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: scocorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scocorî
  • scocorâre
  • scocorât
  • scocorâtu‑
  • scocorând
  • scocorându‑
 singular plural
  • scocorăște
  • scocoraște
  • scocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scocorăsc
 (să)
  • scocorăsc
  • scocoram
  • scocorâi
  • scocorâsem
a II-a (tu)
  • scocorăști
 (să)
  • scocorăști
  • scocorai
  • scocorâși
  • scocorâseși
a III-a (el, ea)
  • scocorăște
  • scocoraște
 (să)
  • scocorască
  • scocora
  • scocorî
  • scocorâse
plural I (noi)
  • scocorâm
 (să)
  • scocorâm
  • scocoram
  • scocorârăm
  • scocorâserăm
  • scocorâsem
a II-a (voi)
  • scocorâți
 (să)
  • scocorâți
  • scocorați
  • scocorârăți
  • scocorâserăți
  • scocorâseți
a III-a (ei, ele)
  • scocorăsc
 (să)
  • scocorască
  • scocorau
  • scocorâră
  • scocorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)