SEDUCĂTOR², -OARE, seducători, -oare, adj. 1. Care seduce, încîntă, captivează; fermecător, încîntător, captivant. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 44. ◊ (Adverbial) Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU, B. F. 162. 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată); ademenitor, ispititor. V. corupător.