seimen [At: M. COSTIN, O. 99 / V: (înv) ~ean, sebgan, segban, săiman, săi~, sigmean, sigm~, siiman, siimean, simen, (îvr) săm~, (reg) ~man / Pl: ~i / E: tc seğmen^[1], seyman] 1 sm (În vechea organizare militară a Imperiului Otoman, mpl) Soldat dintr-un corp special al ienicerilor. 2 sm (În vechea organizare militară a țărilor române în sec. XVII și XVIII; mpl) Persoană care făcea parte dintr-un corp de ostași mercenari pedeștri (înarmați cu sânețe), care aveau ca principală atribuție paza curții domnești. 3 am (Reg; îf seiman) Viteaz. corectat(ă)