SERVITUTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrîngere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorînd din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus].