slăbănóg, -oagă, slăbănogi, -e, adj., s.m.f. (mit.) Slăbănoagă = personaj din mitologia maramureșeană, întruchipat sub formă de luminițe; „dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925): „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).