smirnă² sf [At: PSALT. 87 / V: (îvp) zm~, (reg) smer~, zmer~ / Pl: ~ne / E: vsl смиръна, ngr σμύρύα] 1 Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin) care, prin ardere, răspândește un miros plăcut caracteristic și care se întrebuințează în medicină, în parfumerie, în ceremoniile religioase și la îmbălsămare Si: benzoe, (înv) miră. 2 (Prc) Miros plăcut și puternic de smirnă² (1). 3 (Reg) Tămâie. 4 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemum parthenium). 5 (Bot; reg) Calapăr (Chrysanthemum balsamita). 6 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Tămâiță (Chenopidum botrys).