socotít, -ă, socotiți, -te, adj. (reg.) 1. Făcut cu chibzuială: „Atunci baba a luat caprele, dară văzând că e frig s-a îmbrăcat cu douăsprezece cojoace, din acelea socotite, să nu îi pese de frig” (Bilțiu, 1999: 86). 2. Zdravăn, puternic: „Și-am arat până la două ceasuri, când o foame socotită m-o apucat” (Bilțiu, 2007: 410). – Din socoti.