SOLICITUDINE s. f. Atitudine plină de grijă și afecțiune; atenție prevenitoare și susținută. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut. CĂLINESCU, E. O. I 244. Mi-ar părea rău, dragă prietene, dacă vreodată ai socoti convorbirea noastră din astă-seară drept altceva decît este. O solicitudine prietenească. C. PETRESCU, A. 374.