SOLOMONIE, solomonii, s. f. Vrăjitorie, vrajă, farmec. Se strîngeau acolo la vreme toate bogățiile de mărfuri... și minunile iscodeniilor toate, și comedii și solomonii, ghicitori, cîntăreți. CARAGIALE, O. III 105. Eu unul știu solomonii, și nu mă prea tem nici de balauri. CREANGĂ, P. 122. ◊ Vicleșug, șiretlic. (Atestat în forma solomie) Văzînd că degeaba le-a fost vorba și truda, se gîndiră la altă solomie. ȘEZ. IX 116. – Variantă: solomie s. f.