soróc, soroace, s.n. (pop.) 1. Soartă, destin. 2. Termen. 3. Proces: „De ai soroace (= proces), în ziua cu soroacele îi bine să ai pusă în cuptoru de pită oala coleșii cu gura în jos, peste cărbuni aprinși, pentru a-i acoperi gura dușmanului” (Faiciuc, 2008: 107). – Din sl. sǔrokǔ „termen” (Conev, după DER; DEX).