SPOIT², -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Văruit. O odaie cu tavanul de bîrne spoite. DUMITRIU, N. 125. 2. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de metal (care nu coclește). V. poleit, suflat. Căldărarii pletoși cu tingirile de aramă spoite în cîrcă. C. PETRESCU, A. R. 8. 3. (Peiorativ) Sulimenit, fardat. Era... spoită, voind să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21.