sprințar, ~ă [At: PSALT, 253 / V: (îvr) sprân~, spren~, sprențiar / Pl: ~i, ~e / E: ns cf sprinten] 1-2 smf, a (Ființă) care este (excesiv de) plină de viață, de vioiciune, de neastâmpăr etc. Si: (înv) sprințarnic, sprânțarnic Vz drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvânturatic. 3 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă vioiciune, neastâmpăr etc.. 4 a (Fam; îe) A avea minte ~ă A fi inteligent. 5 a (Fig) Hoinar (4). 6 a (Înv; d. cuvinte) Amenințător (3). 7 a (Înv; d. cuvinte) Defăimător (16). 8 a (Înv) Trecător. 9 smf (Înv) Deșertăciune (1). 10 a (Înv) Nestatornic. 11 a (Înv) Aventurier (1). 12 a (Mol) Ușuratic. 13 a (Îvr; d. armată) Ușor înarmat. 14 a (Îvr; d. armată) Pregătit pentru intervenții rapide. 15-16 a, av (Reg) Îmbrăcat subțire.