SPUSĂ, spuse, s. f. (La sg. și la pl. cu aceeași valoare) Ceea ce s-a spus, zisă; vorbă. Despre viața de la seminar, Creangă n-ar fi avut, după spusele unora, amintiri bune. CĂLINESCU, I. C. 69. Fără să-i fi arătat nimene anume, cunoscu, numai după spuse, în răsărit, Pietrele Doamnei și Rarăul. SADOVEANU, B. 154. Și de aceea spusa voastră era sîntă și frumoasă, Căci de minți era gîndită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sînteți bătrîni. EMINESCU, O. I 35.